10.4. Evidenţa datoriilor calculate

Datoriile calculate sunt datorii faţă de alte persoane fizice şi juridice, în special faţă de personalul întreprinderii, organele asigurărilor sociale, companiile de asigurări, bugetul de stat, diverşi creditori.

Datoriile faţă de personal reprezintă angajamentele întreprinderii faţă de lucrători pentru munca prestată, privind recuperarea cheltuielilor şi plăţilor efectuate de salariaţi în favoarea întreprinderii etc.

10.4.1.Evidenţa datoriilor faţă de personal privind retribuirea muncii

Datoriile faţă de personal privind retribuirea muncii se concretizează în drepturile angajaţilor aferente muncii prestate care se stabilesc prin negocieri colective sau individuale între persoane fizice şi întreprindere.

Munca este retribuită pe unitate de timp, în acord sau după alte sisteme de retribuire. Salarizarea lucrătorilor din sfera bugetară se efectuează în baza Reţelei tarifare unice de salarizare.

Statul garantează şi reglementează mărimea minimă a salariului, a unor adaosuri şi sporuri cu caracter de compensare care se stabilesc după caz în raport cu rezultatele obţinute, condiţiile de muncă concrete, vechimea în muncă şi poartă un caracter de stimulare sau compensare.

Salariul brut - salariul de bază la care se adaugă sporuri, indemnizaţii şi alte adaosuri la salarii. Salariul brut fără suma totală a reţinerilor din salariu reprezintă salariul net spre plată.

Salariile se divizează în două parţi componente:

- salariul de bază - remunerarea personalului întreprinderii pe timpul şi volumul efectiv lucrat, inclusiv diferite prime, plăţi suplimentare şi adaosuri la salariu, diverse recompense garantate de către stat şi

- salariul suplimentar - sumele plătite personalului întreprinderii pe perioada nelucrată, dar asigurate de stat şi plata pentru perioada concediilor de odihnă, pentru staţionarea întreprinderii din motive de forţă majoră, alte salarii pentru timpul nelucrat.

În funcţie de caracterul activităţii şi al procesului tehnologic pentru evidenţa producţiei se utilizează diverse documente primare întocmite de către economişti şi contabili:

• bonul de lucru individual sau colectiv ori raportul despre îndeplinirea sarcinii de schimb

• tabelul de evidenţă a folosirii timpului de muncă sau fişa de pontaj

• lista angajaţilor ce au lucrat suplimentar şi tabelul de evidenţă a folosirii timpului de muncă

• foaia lucrărilor efectuate suplimentar şi raportul sau bonul de lucru de bază

• raportul privind pierderile din timpul de muncă

• foi de calcul al adaosurilor, borderouri şi situaţii privind sporurile şi primele la salariu organizate independent de întreprindere, în funcţie de tipul acestora pentru documentarea altor suplimente şi prime în favoarea salariaţilor.

Documentele primare pentru evidenţa muncii şi a salariului pot fi diferite după structură şi număr, în funcţie de ramura şi caracterul activităţii economice a întreprinderii. Toate documentele primare folosite pentru evidenţa muncii şi a salariului se predau din secţiile întreprinderii în contabilitate, unde în baza lor se întocmesc registrele analitice şi sintetice pe acest sector de evidenţă.

Din salariile personalului pot fi efectuate următoarele reţineri:

• reţineri fiscale: impozitul pe veniturile persoanelor fizice;

• reţineri sociale: 6 % - contribuţia individuală de asigurări sociale de stat, 3,5% - contribuţia de asigurări medicale obligatorii ;

• diverse reţineri: avansurile la salariu acordate anterior; restituirea sumelor plătite în plus în urma unor greşeli de calcul; avansul nerestituit la timp pentru deplasarea de serviciu; în cazul concedierii salariatului înainte de expirarea anului de muncă, în contul căruia el a primit de acum concediu, pentru zilele nelucrate ale concediului; plăţi la sindicatele de ramură, locale; reţineri pentru daune materiale cauzate întreprinderii, comise din vina lucrătorului şi recunoscute de el; reţineri privind executarea titlurilor executorii (pensii alimentare etc.); reţineri pentru chirii, pentru achitarea bunurilor procurate în rate, pentru servicii comunale prestate de obiectele sociale ale întreprinderii (cămine); reţineri privind împrumuturile acordate anterior salariaţilor etc.

• Toate reţinerile se efectuează pe baza următoarelor documente justificative: fişa personală de calcul al impozitului pe venit, actul de rebut, actul de inventariere, lista de plată, diferite contracte, titluri executorii etc.

Conform art.15 din Codul fiscal, cotele impozitului pe veniturile persoanelor fizice (inclusiv a gospodăriilor ţărăneşti şi întreprinderilor individuale) sunt următoarele:

• 7 % din suma venitului impozabil anual ce nu depăşeşte suma de 25200 lei;

• 18 % din suma venitului impozabil anual care depăşeşte 25200 lei.

Venitul impozabil al salariatului cuprinde orice formă de salarizare, premiile, suplimentele, onorariile, indemnizaţiile, comisioanele şi alte plăţi, precum şi înlesnirile acordate salariatului de către întreprindere. În venitul impozabil nu se includ despăgubirile de asigurare primite conform contractului de asigurare, despăgubirile primite pentru repararea daunelor în caz de vătămare a sănătăţii, inclusiv în caz de invaliditate, bursele elevilor, studenţilor, pensiile alimentare şi indemnizaţiile pentru copii, dividendele de la rezidenţi, patrimoniul primit ca donaţie, moştenire, câştigurile din loterie şi alte forme de venituri stabilite de Codul fiscal.

Impozitul pe veniturile persoanelor fizice se calculează şi se reţine la sursa de plată, în momentul plăţii salariului, de la suma venitului impozabil, care se determină ca diferenţă dintre suma venitului brut şi suma scutirilor acordate salariatului. Scutirile se acordă numai la locul de muncă de bază, unde se ţine evidenţa carnetului de muncă al lucratorilor rezidenţi ai Republicii Moldova. Scutirea personală constituie:

1. 8100 lei anual, în cazul când nu există scutirea specificată în punctul b);

2. 12 000 lei anual pentru lucrătorul care

• s-a îmbolnăvit şi a suferit de boala actinică ca urmare a accidentului de la C.A.E. Cernobâl sau este invalid în urma acestui accident;

• este părinte sau soţ (soţie) al participantului decedat sau dat dispărut în acţiunile de luptă pentru apărarea Republicii Moldova sau este invalid în urma acestor evenimente;

• este invalid de război, din copilărie, invalid de grupa I şi II sau victimă a represuinilor politice ulterior reabilitată.

Fiecare salariat care se află în relaţii de căsătorie pe parcursul întregului an fiscal are dreptul la scutiri suplimentare în sumă de 8100lei anual, în cazul când soţul (soţia) nu beneficiază de scutirea personală.

Lucrătorul are dreptul la scutiri în mărime de 1800 lei anual pentru fiecare persoană întreţinută, cu excepţia invalizilor din copilărie pentru care scutirea constituie 8100 lei. Persoana întreţinută este persoana care întruneşte condiţiile de mai jos:

• are relaţii de rudenie în ascensiune sau descendenţă (copii, părinţi);

• locuieşte împreună cu contribuabilul sau nu, dar învaţă la secţia de zi cu frecvenţă a unei instituţii de învăţământ mai mult de 5 luni pe parcursul anului fiscal;

• este întreţinută de contribuabil;

• primeşte un venit anual mai mic de 8100 lei.

Pentru a acorda scutirile sus-menţionate, lucrătorul prezintă patronului cererea de scutire până la data încadrării în munca ca angajat sau până la începutul anului, anexând la aceasta documentele necesare pentru confirmarea poziţiei sale de rezident, stării sociale, familiale sau sănătăţii.

Calculul venitului impozabil şi impozitului pe venit se face în bază cumulativă, de la începutul anului sau din momentul angajării la serviciu, în fişa personală deschisă pentru fiecare salariat.

Agentul economic care a efectuat reţinerea impozitului este obligat în termen de 10 zile după expirarea lunii în care s-a efectuat reţinerea sau de la data încetării activităţii, să prezinte Inspectoratului Fiscal de Stat teritorial Declaraţia cu privire la impozitul pe venit reţinut la sursa de plată din plăţile salariale pentru luna raportată şi în termen de 30 zile după expirarea anului fiscal sau de la data încetării activităţii – Nota de informare privind impozitul pe venit reţinut din salariile lucrătorilor pentru anul fiscal expirat.

Sumele impozitului pe venit reţinute în plus se restituie anagajatului sau, cu consimţămîntul acestuia, se trec în contul micşorării sumei impozitului, ce urmează a fi reţinut în perioadele ulterioare.

Conform Codului Muncii al Republicii Moldova nr. 154 din 28.03.2003 intrat în vigoare la 01.10.2003 tuturor angajaţilor li se acordă concedii anuale, menţinându-se locul de muncă şi salariul mediu. Concediul de odihnă anual se acordă salariaţilor pe o durată de cel puţin 28 de zile calendaristice, cu excepţia zilelor de sărbătoare nelucrătoare.

Concediul de odihnă pentru primul an de muncă se acordă salariaţilor după expirarea a 6 luni de muncă la unitatea respectiva. Înainte de expirarea a 6 luni de muncă la unitate, concediul de odihnă pentru primul an de munca se acordă, următoarelor categorii de salariaţi:

a) femeilor – înainte de concediul de maternitate sau imediat dupa el;

b) salariatilor în vîrsta de pîna la 18 ani;

c) altor salariati, conform legislatiei în vigoare.

Concediul de odihnă anual pentru următorii ani de muncă poate fi acordat salariatului, în baza unei cereri scrise, în orice timp al anului, conform programării stabilite. Programarea a concediilor de odihnă se stabileşte de către administraţie de comun acord cu organele sindicale la întreprindere. La stabilirea concediilor se ţine seama de dorinţa muncitorilor şi de interesul asigurării activităţii normale a întreprinderii.

În cazul în care acrodarea concediului se poate răsfrînge negativ asupra activităţii întreprinderii concediul, cu acordul salariatului, poate fi amînat pe anul viitor. Se interzice neacordarea concediului timp de doi ani consecutivi şi nu se admite înlociurea concediului anual de odihnă nefolosit cu o compensaţie în bani, cu excepţia cazurilor de încetare a contractului individual de munca al salariatului care nu şi-a folosit concediul. Durata concediilor medicale, a celor de maternitate şi de studii nu se include în durata concediului de odihnă anual.

Retribuţia pentru concedii se calculează pe baza salariului mediu zilnic şi duratei concediului (zile).

Pentru calcularea salariului mediu se stabilesc două perioade de referinţă:

• ultimele 12 luni calendaristice – pentru lucrătorii din unităţile agricole şi pentru lucratorii, al căror timp de lucru nu se supune evidenţei (nu este normat). Salariul mediu pe o zi se determină prin împărţirea sumei salariului anual la 12 luni şi la 29,4 zile (numărul mediu de zile calendaristice în lună, cu excepţia zilelor de sărbătoare nelucrătoare indicate în articolul 111 al Codului Muncii). În cazul în care pe parcursul perioadei de referinţă nu toate lunile au fost lucrate, atunci salariul mediu zinlnic se determină prin împărţirea salariului pentru lunile lucrate integral (de la data de întîi pînă la data de întîi a lunii următoare) la numărul de luni lucrate integral şi la 29,4.

• ultimele trei luni calendaristice de lucru – în celelalte cazuri. Salariul mediu pe o zi se determină prin împărţirea salariului pe 3 luni la numărul zilelor calendaristice ale acestei perioade, cu excepţia zilelor de sărbătoare nelucrătoare. La calcularea concediului în zile calendaristice salariul mediu pe zi se determină prin împărţirea sumei salariului pe perioada de referinţă la numărul zilelor calendaristice din această perioadă, cu excepţia zilelor de sărbătoare stabilite de legislaţie. Pentru lucratorii care în perioada de decontare nu au lucrat toate zilele cuvenite conform calendarului săptămînii de lucru de cinci sau şase zile lucrătoare, zilele lucrate se aduc la zile calendaristice cu aplicarea coeficienţilor egali cu 1,4 şi, respectiv, 1,17.