Farmacologie

Reacţii adverse de tip I

1.Sunt reacţii ce rezultă din acţiunea farmacologică normală, dar exagerată la administrarea unui medicament în doze terapeutice.

2.Pot apărea trei categorii de pacienţi:

-cei neobişnuit de susceptibili la acţiunea medicamentului,

-pacienţii care au primit o doză mai mare de medicament decât se administrează în mod obişnuit,

-pacienţii care au primit o doză convenţională de drog, dar au o capacitate redusă de a-l metaboliza sau a-l excreta (la care apare un nivel anormal de crescut de medicament).

3.Sunt previzibile, pe baza cunoştiinţelor anterioare despre farmacologia medicamentului respectiv.

4.Sunt deobicei dependente de doză (frecvenţa lor creşte cu numărul dozei, iar diminuarea dozei ameliorează simptomele).

5.Au incidenţă şi morbiditate ridicată, dar mortalitate mică (hemoragia la

anticoagulante).

Reacţii adverse de tip II

1.Sunt reacţii complet aberante, neanticipate de acţiunile farmacologice cunoscute ale unui medicament atunci când este administrat în doze terapeutice.

2.Sunt deobicei imprevizibile, nefiind observate în cursul programelor convenţionale de screening toxicologic şi farmacologic.

3.Deşi incidenţa şi morbiditatea sunt deobicei mici, mortalitatea este ridicată.

4.Nefiind legate de doză, nu sunt ameliorate de scăderea ei, pentru aceasta este obligatorie sistarea completă a administrării medicamentului ex: hipertermia malignă

la anestezice (36,38).

Este dificil a incrimina medicamentele în apariţia diferitelor reacţii secundare, de aceea se impune studiul lor la grupe populaţionale mari. Farmacoepidemiologia, prin modelele oferite, a permis efectuarea de studii controlate ce urmăresc dacă efectul advers studiat apare mai frecvent la populaţia expusă decât la cea neexpusă.

Există numeroase studii care arată importanţa iatrogeniei medicamentoase:

-Reacţiile adverse medicamentoase reprezintă 15% din totalul bolilor,

-10 - 20% dintre toţi pacienţii dezvoltă o reacţie adversă,